E o alta zi.

… Si ai putea sa presupui ca e doar vântul sau un nor alb si pufos. Ai putea sa crezi intr-o floare roşie sau intr-un ritm cvasicunoscut auzit in treacat. Ţi s-ar putea părea ceva straniu si de neînţeles, sau o explozie de idei noi.
Si te gandesti ca poate e vorba de parfumul unui necunoscut de care te-ai ciocnit. Sau o privire familiara in mijlocul incertului.
Îţi inchipui ca ceva s-a schimbat si nu îţi dai seama ce. E o melodie noua pe fundalul vieţii tale si tu ţi-ai sincronizat ritmul inimii cu basul. Te invarti ca un copil printre note noi, pauze si prelungiri de o consistenta cremoasa.
Te privesti in oglinda si observi ca vibrezi, ca o energie nevazuta pulseaza si imaginea ţi se transforma. Îţi dai seama ca e acelaşi ritm iar colturile buzelor ţi se ridica. E un zambet chinuit si putin fals, dar măcar ţi-ai amintit acest gest ce îţi era caracteristic înainte de… Înainte de ce?
Nu ştii prea bine si simţi ca ceva îţi scapă. Înainte de acum. Înainte de acest ritm nou cu care te-ai obişnuit si ţi se pare firesc. Căci, ca orice idee, pare sa existe dintotdeauna si e greu sa-ţi amintesti ca e acolo de putin timp.
Te simţi putin confuz dar cumva aceasta nota de nedumerire lipseste de pe noul portativ asa ca o elimini din memorie, dornic sa adopti ritmul acesta.
E o metafora căci totul se petrece in interiorul tau. O schimbare de ton, un salt intr-o alta octava. Totul e fals. Dar ţi-ai dat seama ca nu îţi pasa prea tare de falsitate, ca melodia se poate opri oricând iar tu te-ai complacut de mult intr-o existenţa muzicală.
Si pana la urma? Ce e cu acest nou cântec? Ce l-a provocat?
Pai, e simplu.
E o alta zi.