Cand incepe sa fie vorba despre cuvinte ca “niciodata” sau “totdeauna” nu ne speriem, ne punem ochelarii mari si atitudinile de “je m’en fiche” , indesam mult prea multe haine in valizeze negre ce te duc cu gandul la locuri in care ai fost, la locuri in care ai vrea sa revii..sau nu. Esafele lungi si pantofii cu toc ce tradeaza sadomasochismul purtatorului, aparatele foto si biletele de avion pe undeva prin geanta. Uiti lumina aprinsa si apa pornita, pesti se descurca ei vreo doua saptamani si cu florile ai vorbit tu sa ramana verzi. Reusesti oare sa ajungi la timp la aeroport?
Fuga spre taxi are si ea farmecul ei. Taximetristul a ajuns sa te cunoasca si te intreaba daca nu cumva ti-ai uitat cheile. Ii zambesti alergand si fugi inapoi in casa. Te increzi orbeste in oameni si speri sa nu ramai fara bagaje. Cu un alt zambet de-al tau il convingi pe sofer sa taie calea altor cateva masini si incerci sa iti amintesti ca la sfarsit sa il rasplatesti generos. Dar la tine nu e ca in filme . Niciodata atunci cand te grabesti nu nimeresti bancnota potrivita si tipul fuge inevitabil dupa tine printre terminale. Dar ai ajuns si, desigur, nu ai intarziat caci el, minunat ca intotdeauna, ti-a anticipat intarzierea si ti-a spus ca avionul pleaca cu jumatate de ora mai devreme.Iti ocupi locul, sperand ca scaunul de langa tine sa nu ramana gol pana la Paris.
Si daca ar ramane gol Parisul l-ar umple. Ca atunci cand erai mica, pe parcursul drumului canti in gand melodii despre iarna si spui o silaba pentru fiecare scaun. De fiecare data ceva te intrerupe si printre lalaielile tale si paharele de sampanie se aduna norii pe care ii saluti si le multumesti ca te-au acoperit in ultima vreme. Zambesti tuturor si te miri si tu unde s-a evaporat irascibilitatea din ultimele zile. Taximetristul ti-a promis ca te va astepta acolo in ultimele saptamani si te gandesti daca nu e el chiar singurul care-ti va simti absenta. Nu asta ai vrut?
Te gandesti adesea ca escapadele astea ale tale nu sunt o solutie si atunci cand lucrurile devin complicate ar trebui sa ramai sa le rezolvi. Dar nu e asa ca Parisul te primeste de fiecare data cu aceeasi iubire pe care acasa s-ar putea sa nu o mai primesti? Cand te vei intoarce toate problemele tale se vor fi rezolvat intr-un fel sau altul si tu vei fi scutita de luarea unor decizii. Pana la urma, Parisul e amantul tau constant si nu iti iau decat o ora jumatate si o poseta plina cu prostii ca sa te intorci la el.
Aterizezi si cand te-mbratiseaza te surprinde cantand o melodie penibila pe care ai auzit-o ieri dupa amiaza la magazinul de unde cumperi salata. Sa spunem ca, nu numai Parisul iti este amant constant doar tie. Faci ochi mari, ca de fiecare data cand iti place ceva si respiri aerul izbucnind in ras cand o doamna din spatele tau incepe sa vorbeasca agitat cu “r”-ul acela specific care tie nu iti iese niciodata. Apune soarele si tu te grabesti undeva. Gasesti un taximetrist care se prezinta cu numele Pierre si incepi intr-o franceza care te mira si pe tine sa ii explici unde vrei sa ajungi. La sfarsitul discursului tau chinuit el zambeste complice si simti ca Parisul te-a simtit, te-a recunoscut si te-a primit din nou. Tu nu ii iei nimic atunci cand pleci (poate cateva creme Avene si o apa plata).
Mereu iti pare ca ceaiul de dimineata are un gust mai pronuntat de fructe intr-o cafenea din Montmartre unde un francez amabil iti face portretul. Si-a amintit de tine de ultima data cand l-ai platit dublu doar pentru ca tie toate iti pareau gri iar el te-a desenat in culori. Descoperi ca spiritul frantuzesc te invaluie ca de fiecare data si il inviti la un croissant avec chocolat. Razi la niste glume spuse intr-o limba fluida din care intelegi doar franturi. II multumesti pentru dimineata, iti pui si tu basca bleumarin, sperand sa te pierzi in multime si il parasesti pe entuziast. Sena e minunata la ora asta si tu vrei sa cumperi carti.
Iti plac la nebunie micile buticuri , mirosul si lumina ce pluteste printre carti, oameni cu barete albastre si fire de praf. Toti vorbesc intr-un cantec frumos pe care il intelegi partial si care te face sa te indragostesti de fiecare in parte. Shake-ul este prea rece ca sa fie baut acum si tu ai deja un brat de carti vechi , rafuite, lucru care iti da certitudinea ca au fost citite de multa lume. Nu vii la Paris pentru lumini, ca toata lumea, nu vii pentru momnumentele pe care le-ai vizitat deja in copilarie. Vii aici pentru croissant si pentru pietele pline de oameni. Prin toata lumea de aici te mira sa descoperi atat de multi oameni. Poti sa stai din intamplare langa Marion Cotillard si sa te surprinzi fredonand Joe Dassin. E frumos, e Parisul.
Sena te-a plimbat de zeci de ori pe sub poduri si lumini si ti-a spus de fiecare data povesti de demult, cu regi stralucitori si muschetari neinfricati. Luvrul il stii prea bine si te poti lauda ca l-ai vazut in intregime. Paznicii au ajuns sa te cunoasca si ultima oara te-au lasat sa intri fara bilet. Ei stiu prea bine ca te vei duce la singurul tablou care iti place si il vei privi pe desupra capetelor cateva minute. Apoi pleci si revii peste cateva luni. Iar, la final, treci si pe la Turnul Eiffel. Aglomeratia te incanta si te simti intr-un Babilon contemporan. Il privesti de jos caci ai decis cu ceva timp in urma ca nu vei urca singura.
Te intorci acasa cu niste ciocolata si ceva cirese negre gata sa spui “totdeauna” si “niciodata”.
